Locul care te crește! Oratoriul Salezian Don Bosco. Recunoștință :)

Oratoriul Salezian ”Don Bosco” în construcție
Sursă poză: pagina Fb Don Sergio

Deseori mă gândesc cum aș fi ajuns dacă nu era Oratoriu. Un copil sărac, umilit, respins, care se simțea greșit pe fața pământului, care simțea că deranjează doar pentru că există și că pentru a conta, trebe să facă chestii.

La Oratoriu contam. Eram un exemplu. Era contextul perfect pentru a oferi ceea ce aveam eu nevoie să primesc: atenție, iubire, acceptare, înțelegere.

Îmi amintesc și acum cât de dragi îmi erau „cei mai răi” copii și cum eu reușeam să mi-i iau de partea mea, „să nu mai fie răi”, prin faptul că mi-i făceam ajutoarele mele de nădejde.

Îmi amintesc cum, la Vara Împreună copiii mă ascultau, nu pentru că eram o nebună obsedată de control (nu că nu eram), dar pentru că aveam o relație deosebită cu ei și fiecare dintre ei știa (chiar și atunci când erau 100) că sunt importanți în echipa noastră. Că doar împreună e mai frumos, că doar împreună e mai mare distracția, că fiecare dintre ei contează odată ce se află acolo și că sunt o bucățică dintr-un puzzle pentru a fi cea mai tare echipă. Și nu eram nebună să câștig. Asta nu conta. Și ei vedeau asta. Mai ales la galerie. Oho. Galeriile. Doamne, ce-mi mai plăcea la galerie.

De fiecare dată când pășesc în Oratoriu intru într-o lume a amintirilor și a senzațiilor. Din prima zi în care s-a deschis oratoriu, o zi de marți, din ce îmi amintesc, de la 9 până la 17 ani acolo am fost. Pur și simplu, mintea mea nu poate să conceapă viața fără „mămăliga galbenă”.

Se spune că ai nevoie de o fundație bună pentru a porni în viață. Eu am plecat cu o casă întreagă, nu doar cu fundația.

N-am suficiente cuvinte și metode pentru a mulțumi. Atât de important a fost pentru mine. N-am suficiente cuvinte pentru a le mulțumi oamenilor care mi-au croit drumul în viață, fie ei salezieni sau animatorii mei: Gabrielle, Don Tizziano, Don Sergio, Don Sandro, Iosif, Vinci, Alois, Andrei, Felix, Monica, Ana-Maria, AleCS, Alex D, Anca, Adi, Cipri, Babylon, Iulia, Claudia, Irina, Rodica, Felix și atâta de mulți oameni. Mi-a dat și îmi dă Dumnezeu atâția oameni de la care să învăț, de nu știu cum să mai mulțumesc.

Orice aș face nu ar fi suficient pentru a-mi arăta recunoștința și pentru a putea da înapoi măcar un sfert din ce am primit, însă vreau să încep prin a da de știre oamenilor despre after schoolul pe care îl au.

Iosif ține mult la cuvântul: „altfel”. Dar e un cuvânt atât de folosit încât și pentru oameni e ceva de genul: „a. Altul care zice că face altfel lucrurile”.

Eu știu că dacă strigi lupul de prea multe ori nu o să te mai creadă lumea, dar de data asta, aici chiar vorbim de un altfel de after school.

Nu știu ce experiență ai tu cu after school, dar eu am cu cel al lui Raducu care înseamnă: stat în bancă la școală, făcut teme, pauză la nu știu cât timp și dacă Doamne ferește! în pauza aia joacă jocul ăla în care vrei să pui sticla dreaptă, minunata de învățătoare zice: „dar vai, domnu’ Enea, dacă spărgea capul la un copil”.

Noțiunea de after school există la Oratoriu încă de pe vremea mea. După școală, mergeam acolo și ajutam copiii la teme.

Acum e un cu totul alt nivel. Au 5 clase, 25 locuri per clasă, 10 educatori (atenție! Educatori. Nu profesori frustrați și supărați care își descarcă neputințele pe copii) și pe lângă asta, vreo 120 de voluntari.

După ce își termină temele au tot felul de activităti recreative, sportive, manuale și ce mai e posibil pe lumea asta și fac tot felul de jocuri prin care învață să lucreze în echipă.

Aici vorbim de educație non-formală. Dacă mai e vreun after school care face asta, chiar aș fi curioasă să știu.

Scriu despre asta pentru că îi știu modestia lui Iosif. La fel ca mulți alții care fac chestii foarte mișto, consideră că nu trebe să trâmbițeze prea mult despre asta pentru că oamenii care beneficiază de asta sunt mulțumiți și asta e tot ce contează.

Și așa e. Dar sunt sigură că sunt mulți oameni care ar vrea să își dea și ei copilul la un after school care face educație non-formală în Bacău!!! și pentru asta dau sfoară în țară 😀

So, pipălși, înscrierile au început deja, așa că lăsați after schoolul ăla de la școală clasic și haidați la Don Bosco să vă și dezvolte personal copilul 🙂

De sunat la: 0735 884 521

Pentru mai multe detalii, intrați aici și dacă vreți poze, pagina lor de Facebook e foarte bogată 😀

A. Și pentru nostalgici, mai jos vă invit să vă delectați cu poze de pe vremea noastră 🙂

Pozele sunt luate de pe pagina de Fb a lui Don Sergio.

Enjoooooy și dați un share să dăm sfoară-n țară de ce chestii mișto încă face Oratoriu 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s